contrapoziție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contraposition)

1. (log.) deducerea unei judecăți noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor.

conversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condițiilor inițiale ale unui împrumut.
2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.
3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.
4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.
5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.
6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutație genetică.
7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înțelesului ori funcțiilor sintactice; reversiune.
8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.
9. (log.) răsturnare a unei judecăți prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.
10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.
11. mecanism psihic care face să apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conștiință fără a provoca o reacție de angoasă.

covarianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cavariance)

1. (stat.) media produșilor termenilor omologi a două variabile corelate.

dicțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diction, lat. dictio)

1. fel de a pronunța sunetele, silabele și cuvintele.
2. arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc.
3. (mod de) exprimare sub raportul selectării și al proprietății termenilor (specific/ă/ criticii literare).

figură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.
2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.
3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.
4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.
5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.
6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.
7. persoană; personalitate.
8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.
9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.
10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.
11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.
12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).

glosologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glossologie)

1. parte a medicinei care studiază limba și afecțiunile ei.
2. totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină.