Dictionar

Rezultate secundare (Termenilor):

Contrapoziţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contraposition)

1. (log.) deducerea unei judecăţi noi prin înlocuirea termenilor cu contrariile lor.


Conversiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conversion, lat. conversio)

1. modificare a condiţiilor iniţiale ale unui împrumut.

2. preschimbare a unei valori monetare într-o valoare de altă natură.

3. (rar) schimbare a naturii, a formei unui lucru.

4. modificare a unui sistem fizic sau tehnic prin transformarea unor mărimi date.

5. transformare, în urma unui proces chimic, a unei specii de molecule în alte specii de molecule.

6. (biol.) schimbare în ordine liniară a genelor; transmutaţie genetică.

7. reluare în ordine inversă a termenilor unei sintagme, cu sau fără schimbarea înţelesului ori funcţiilor sintactice; reversiune.

8. schimbare a clasei lexico-gramaticale, a valorii unui cuvânt; hipotaxă.

9. (log.) răsturnare a unei judecăţi prin înlocuirea reciprocă a subiectului cu predicatul.

10. traducere a unui cuvânt, număr sau mesaj alfanumeric dintr-un cod sau limbaj într-altul.

11. mecanism psihic care face apară un simptom corporal la locul unui efect refulat ce nu poate accede în conştiinţă fără a provoca o reacţie de angoasă.


Covarianţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavariance)

1. (stat.) media produşilor termenilor omologi a două variabile corelate.


Dicţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. diction, lat. dictio)

1. fel de a pronunţa sunetele, silabele şi cuvintele.

2. arta de a rosti textul unui rol în teatru, cinema etc.

3. (mod de) exprimare sub raportul selectării şi al proprietăţii termenilor (specific/ă/ criticii literare).


Figură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. figure, lat. figura)

1. chip, față, obraz.

2. (fam.) a-i face ă (cuiva) = a păcăli, a face cuiva o farsă.

3. formă exterioară a unui corp, a unei ființe; imagine plastică a unui corp.

4. (mat.) ~ geometrică = ansamblu de puncte, linii și suprafețe.

5. carte de joc pe care sunt imprimate diferite semne și personaje.

6. (șah) fiecare dintre piesele de joc.

7. persoană; personalitate.

8. personaj reprezentativ, tipic al unei opere literare.

9. reprezentare, imagine simbolică sau alegorică a unei persoane, a unui animal sau obiect.

10. ~ de stil = procedeu stilistic prin care se schimbă sensul propriu al unui cuvânt, îmbogățindu-i-se semnificația.

11. ~i silogistice = cele patru forme pe care le poate lua silogismul în funcție de poziția termenilor în premise.

12. poziție, mișcare (la dans, la scrimă, patinaj etc.).


Glosologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. glossologie)

1. parte a medicinei care studiază limba şi afecţiunile ei.

2. totalitatea termenilor tehnici dintr-o disciplină.