Dictionar

Baisse

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baisse)

1. speculaţie la bursă practicată la operaţiuni de vânzare pe termen, constând în vânzarea titlurilor de valoare sau a mărfurilor la un curs ridicat cu scopul de a le răscumpăra, la expirarea termenului, la un curs mai scăzut.


Impunere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (impune)

1. acțiunea de a (se) impune și rezultatul ei; silă, constrângere.

2. aplicare a unei pedepse, a unei prevederi etc.

3. operație fiscală care constă în stabilirea persoanei, a termenului și a sumei ce urmează fie plătită statului ca impozit; impozare, impozat; (concret.) impozit.

4. (în ritul catolic) ~a mâinilor = binecuvântare prin punerea mâinilor pe capul cuiva.

5. remarcare, afirmare.


Locaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. location, lat. locatio)

1. închiriere.

2. chirie plătită pentru un lucru luat în folosință.

3. taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor.

4. determinare a poziției unei nave în larg.

5. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program.

6. (jur.) contract prin care una dintre părți se obligă procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat.


Ponderaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. pondération, lat. ponderatio)

1. echilibru între mai multe forţe, tendinţe etc. (opuse).

2. moderaţie, cumpătare, măsură.

3. (mat.) afectaţie a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcţii.


Prescripţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prescription, lat. prescriptio)

1. obligație, dispoziție, hotărâre, ordin formal (impus de o lege, de un regulament).

2. recomandație, indicație de tratament, dietă etc. dată de medic unui bolnav; rețetă.

3. (jur.) mijloc de dobândire sau de pierdere a unui drept prin trecerea termenului prevăzut de lege.


Progresie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. progression, lat. progressio)

1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt.

2. ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație.

3. (muz.) secvență.