Dictionar

bolometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolomètre)

1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
 

dejivraj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. dégivrage)

1. îndepărtarea jivrajului depus pe o suprafață, prin procedee termice sau mecanice; dejivrare.
 

ecosferă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (eco2- + -sferă)

1. strat sferic în care doza de radiații (luminoase, termice etc.) emise de un Soare central favorizează dezvoltarea materiei vii pe planetele aflate în zona respectivă.
 

efort

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. effort)

1. încordare fizică sau intelectuală pentru atingerea unui scop; sforțare, străduință.
2. (fiz.) rezultantă a forțelor inferioare dintr-o secțiune a unui corp deformabil, cauzată de solicitări exterioare, de efecte termice etc.
 

electrometalurgie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. électrométallurgie)

1. ramură a metalurgiei care folosește în elaborarea și afinarea metalelor și aliajelor procedee electrolitice și electrotermice.
 

electrometalurgist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. électrométallurgiste)

1. specialist în electrometalurgie, ramură a metalurgiei care folosește procedeele electrolitice sau electrotermice.
2. muncitor de turnătorie într-o oțelărie electrică.