Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropode)
1. partea terminală a membrelor la vertebrate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. artériole)
1. (anat.) ramificație subțire terminală a unei artere, care o leagă de capilare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bronchiole)
1. ramificaţie terminală a bronhiilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)
1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. cauda)
1. (anat.) partea subţiată posterioară ori terminală a unui organism sau organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. connectivus)
1. adj. care poate fi conectat, unit.
2. s. m. (log.) legătură prin intermediul căreia din variabile separate iau naştere expresii; conector.
3. s. n. cuvânt (prepoziţie, conjuncţie) care realizează o relaţie în cadrul propoziţiei sau frazei.
4. nerv care reuneşte mai mulţi ganglioni.
5. parte terminală a filamentului staminal care uneşte cele două teci ale anterelor.
7. s. f. (inform.) operator în calculul propoziţional.