Dictionar

termodinamic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thermodynamique)

1. adj. referitor la termodinamică.
2. s. f. ramură a fizicii care studiază legile generale cărora le sunt supuse fenomenele ce implică transformarea căldurii în lucru mecanic și invers.
 

termodinamician, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. thermodynamicien)

1. specialist în termodinamică, parte a fizicii care se ocupă cu studiul relațiilor dintre căldură și alte forme de energie.
 

aerotermic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérothermique)

1. referitor la aerodinamică și termodinamică.
 

anergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anergie)

1. pierdere a capacității de reacție a organismului față de antigenii unei anumite boli.
2. energie termică corespunzătoare unui sistem fizic în echilibru termodinamic cu mediul înconjurător.
 

emagramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. émagramme)

1. (meteorologie) diagramă termodinamică utilizată pentru a analiza structura termică a atmosferei, care are două curbe importante: temperatura și punctul de rouă în funcție de altitudine; diagramă aerologică.
 

entalpie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enthalpie)

1. mărime termodinamică exprimată prin energia internă a unei substanțe și produsul dintre presiune și volum.
 

entropie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. entropie)

1. mărime care, în termodinamică, permite a evalua degradarea energiei unui sistem.
2. măsură care indică gradul de organizare a unui sistem.
3. (în teoria informației) grad de incertitudine, măsurat în biți, legat de mesajele pe care le emite o sursă.
 

relaxare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (relaxa)

1. acțiunea de a se relaxa.
2. liniștire a nervilor; destindere.
3. scădere din intensitate a tensiunii dramatice.
4. scădere a tensiunilor interne dintr-un corp, deformația lui rămânând constantă.
5. proces ireversibil prin care un sistem fizic tinde, în anumite condiții, spre starea de echilibru termodinamic, electric etc.