Dictionar

teroare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terreur, lat. terror)

1. frică, groază, spaimă provocată intenționat, prin amenințări și alte mijloace de intimidare.
2. asuprire bazată pe intimidare; timorare.
 

terific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. terrifico)

1. care inspiră teroare; înspăimântător, terifiant.
 

terorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. terroriste)

1. I. care se referă la terorism, de teroare.
2. care ține de terorism; (înv.) teroristic.
3. care adoptă o atitudine de intoleranță, de intimidare.
4. II. adept al terorismului.
5. membru al unei organizații politice care comite acte de terorism pentru a-și impune concepțiile ideologice.
 

teroriza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. terroriser)

1. a ține sub teroare; a îngrozi, a înfricoșa, a înspăimânta.
2. a inspira o frică foarte puternică; a face să trăiască cu frică.
3. a supune unui regim de teroare.
 

terorizant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terrorisant)

1. care terorizează; care provoacă sau instituie teroare.
 

terorizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (teroriza, cf. fr. terrorisation)

1. acțiunea de a teroriza și rezultatul ei; ținere sub teroare; înfricoșare, îngrozire, înspăimântare.