Dictionar

terorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. terrorisme)

1. folosirea deliberată și sistematică a unor mijloace violente sau amenințări de natură să provoace teamă și neîncredere, panică și nesiguranță, ignorând orice norme umanitare.
 

antiterorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + terorism)

1. politică, atitudine antiteroristică.
 

antiterorist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + terorist)

1. care are ca scop reprimarea acțiunilor teroriste; care luptă împotriva terorismului.
 

terorist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. terroriste)

1. I. care se referă la terorism, de teroare.
2. care ține de terorism; (înv.) teroristic.
3. care adoptă o atitudine de intoleranță, de intimidare.
4. II. adept al terorismului.
5. membru al unei organizații politice care comite acte de terorism pentru a-și impune concepțiile ideologice.