Dictionar

Terra

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (lat., it. terra)

1. a treia planetă a sistemului solar plecând de la Soare.
2. planeta, mediul în care trăiește omul; Pământul.
3. suprafața globului terestru.
4. (mitologie) element primordial, divinizat, conceput ca mama universală.
 

terramara

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. terramara)

1. locuință lacustră.
2. ridicătură de pământ, loc al unei foste așezări de pământ rămasă din preistorie.
 

terrazzo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. terrazzo)

1. tip de mozaic venețian.
 

geosferă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. géosphère)

1. globul terestru, Terra.
2. denumire generică dată straturilor concentrice care înconjoară sau constituie pământul.
 

MONDO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. monde)

1. „lume, referitor la Terra”.
 

epigeu; suprateran

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT epigaeus; epigeius; supraterraneus
2. FR épigé; supraterrestre; au-dessus du sol
3. EN epigaeous; epigean; supraterrane ous; above ground
4. DE epigäisch; oberirdisch; überirdisch
5. RU нaдземный; нaземный
6. HU epigé, föld feletti
 

hipogeu

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hypogaealis; hypogaeus; subterraneus; subterrenus
2. FR hypogé; souterrain
3. EN hypogeal; hypogeous; underground; hypogaeous; subterraneous; subterranean
4. DE hypogäisch; unterirdisch wachsend; untererdig
5. RU подземный
6. HU föld alatti, földszint alatti
 

pădure tăiată

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT silva extirpata
2. FR terre essartée; terrain défriché
3. EN clear – catting forest
4. DE gefölltes wald; rodeland
5. RU корчёвaнный лес
6. HU tarvágás, véghasználatú erdő
 

pământ

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT terra
2. FR terre
3. EN earth
4. DE erde; erdboden; boden
5. RU земля
6. HU föld, talaj