Terra
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (lat., it. terra)
Etimologie: (lat., it. terra)
1. a treia planetă a sistemului solar plecând de la Soare.
2. planeta, mediul în care trăiește omul; Pământul.
3. suprafața globului terestru.
4. (mitologie) element primordial, divinizat, conceput ca mama universală.
terramara
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. terramara)
Etimologie: (it. terramara)
1. locuinţă lacustră.
2. ridicătură de pământ, loc al unei foste aşezări de pământ rămasă din preistorie.
terrazzo
Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. terrazzo)
Etimologie: (it. terrazzo)
1. tip de mozaic veneţian.
geosferă
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. géosphère)
Etimologie: (fr. géosphère)
1. globul terestru, Terra.
2. denumire generică dată straturilor concentrice care înconjoară sau constituie pământul.
MONDO-
Parte de vorbire: prefix
Etimologie: (fr. monde)
Etimologie: (fr. monde)
1. „lume, referitor la Terra”.
epigeu; suprateran
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT epigaeus; epigeius; supraterraneus
2. FR épigé; supraterrestre; au-dessus du sol
3. EN epigaeous; epigean; supraterrane ous; above ground
4. DE epigäisch; oberirdisch; überirdisch
5. RU нaдземный; нaземный
6. HU epigé, föld feletti
hipogeu
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT hypogaealis; hypogaeus; subterraneus; subterrenus
2. FR hypogé; souterrain
3. EN hypogeal; hypogeous; underground; hypogaeous; subterraneous; subterranean
4. DE hypogäisch; unterirdisch wachsend; untererdig
5. RU подземный
6. HU föld alatti, földszint alatti
pădure tăiată
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT silva extirpata
2. FR terre essartée; terrain défriché
3. EN clear – catting forest
4. DE gefölltes wald; rodeland
5. RU корчёвaнный лес
6. HU tarvágás, véghasználatú erdő
pământ
Parte de vorbire: Traducere
Etimologie:
Etimologie:
1. LAT terra
2. FR terre
3. EN earth
4. DE erde; erdboden; boden
5. RU земля
6. HU föld, talaj