Dictionar

cenozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. cénozoïque)

1. (din) neozoic; cainozoic.
2. s.n. eră geologică care regrupează era terțiară și era cuaternară.
 

neozoic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. néozoïque)

1. (din) ultima eră geologică, care durează de la sfârșitul mezozoicului până astăzi și în care continuă dezvoltarea mamiferelor și apariția omului; era terțiară; cenozoic.
 

pterodon

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. ptérodon)

1. (paleont.) mamifer carnivor din epoca terțiară, asemănător cu hiena, de care se deosebea însă prin dentiție.
 

trietanolamină

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cf. fr. triéthanolamine, engl. triethanolamine)

1. (chimie) compus organic vâscos care este atât o amină terțiară, cât și un triol; trolamină.