Dictionar

fideicomis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidéicommis, lat. fidei commissum)

1. dispoziție testamentară prin care testatorul dispune ca moștenitorul sau legatarul său să remită unei terțe persoane o parte din averea pe care i-o lasă.
 

legat 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. legatum)

1. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva.
2. bunul însuși.