Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. exécuteur, lat. exsecutor)
1. executant.
2. ~ (jur.; s. m. f.) ~ testamentar = persoană însărcinată cu aducerea la îndeplinire a unui testament după moartea testatorului; ~ judecătoresc = funcţionar care îndeplineşte acte de procedură şi execută hotărâri judecătoreşti.