Dictionar

arnăuțește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (arnăut + -ește)

1. ca arnăuții, în felul arnăuților.
 

banditește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (bandit + -ește)

1. în felul bandiților; în mod banditesc; ca bandiții; tâlhărește.
 

desfrânătește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (desfrânat + -ește)

1. în felul desfrânaților.
 

hoțește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (hoț + -ește)

1. în felul hoților; ca hoții; hoțiș.
2. (prin ext.) pe ascuns, pe furiș; hoțiș.
3. (fig.) ștrengărește.
4. (expr.) a frige (carnea) ~ = a frige (carnea) înăbușit, acoperind cu jăratic.
 

preoțește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (preot + -ește)

1. în felul preoților, ca preoții; (pop., fam.) popește.
2. (var.) (reg.) preuțește.
 

prostește

Parte de vorbire:  adv.  
Etimologie: (prost + -ește)

1. ca un prost; în mod prostesc; stupid.
2. ca un mojic, ca un bădăran.
3. (înv.) în limba simplă, populară; cu simplitate.
4. (cu sens atenuat) fără o justificare logică.
5. (expr.) a râde ~ = a râde fără motiv sau atunci când nu trebuie.
 

accesoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. accessoire, lat. accessorius)

1. adj. care însoțește un element principal, dependent de acesta; secundar, neesențial.
2. adj., s.n. (obiect, piesă, dispozitiv) anex.
 

acolit, -ă

Parte de vorbire:  I. s.m.f., II. s.m.  
Etimologie: (fr. acolyte, lat. acolythus, gr. akolythos)

1. I. persoană care urmează îndeaproape ideile cuiva.
2. persoană care ajută pe cineva într-o acțiune (reprobabilă); complice.
3. II. ajutor al preotului în cultul catolic.
4. divinitate secundară care însoțește o divinitate principală.
 

acont

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acconto)

1. parte dintr-o sumă datorată care se plătește cu anticipație.
 

acvariu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. aquarium, it. acquario)

1. vas, bazin în care se țin animale și plante acvatice.
2. sală, clădire care îl adăpostește.
3. instituție științifică specializată în studiul animalelor acvatice.
 

acvilin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquilin, lat. aquilinus)

1. care amintește de acvilă.
2. califică un nas fin și curbat ca ciocul de vultur.
3. nas ~ = nas coroiat.
4. privire ~ă = privire pătrunzătoare.
 

adinamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adynamie)

1. lipsă totală a forței fizice, care însoțește unele boli.