Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. testicule, lat. testiculus)
1. glandă sexuală bărbătească, care produce spermatozoizii şi hormonii sexuali.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. albuginée)
1. (anat.) membrană fibroasă alcătuită din țesut conjunctiv (conținând o cantitate mare de proteine de susținere) de culoare albă, de densitate semnificativă, care înconjoară anumite organe genitale precum testiculul, ovarul, corpul cavernos și corpul spongios.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. androblastoma)
1. tumoare rară, solidă, a ovarului, cu aspecte testiculare; arenom.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anorchidie)
1. lipsă congenitală, atrofie a testiculelor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bistournage)
1. (medicină veterinară) procedeu învechit de castrare la taur şi berbec, prin torsionarea manuală a fiecărui testicul.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. cryptorchide)
1. individ care prezintă criptorhidie, ale cărui testicule nu au coborât în scrot.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cryptorchidie)
1. anomalie congenitală caracterizată prin oprirea testiculului în cavitatea abdominală sau în canalul inghinal.