biblistică

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Biblistik)

1. aplicarea academică a unui set de discipline diverse la studiul Bibliei; studiul academic al Bibliei și al textelor conexe.

decriptor, -oare

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. décrypteur)

1. specialist în decriptare; persoană specializată în decriptarea textelor.

filologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philologie)

1. ştiinţă care se ocupă cu studiul textelor vechi şi al operelor literare din punctul de vedere al limbii, al influenţelor suferite, al modului în care ni s-au transmis şi al autenticităţii, precum şi cu editarea lor.

fundamentalist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. fondamentaliste)

1. I. care se referă la fundamentalism.
2. referitor la fundamente, la revenirea la elementele de bază.
3. (protestantism) care apără o interpretare literală a textelor sacre.
4. II. adept al fundamentalismului.
5. cel care reduce religia la interpretarea strictă a textelor de bază sau originale.
6. extremist de factură religioasă, cu precădere islamică, fanatic.

litografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. lithographie)

1. reproducere şi multiplicare a textelor, desenelor etc. prin negative imprimate pe o piatră de calcar.
2. lucrarea obţinută.
3. secţie într-o întreprindere, atelier unde se execută astfel de lucrări.

orfic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. orphique)

1. adj. referitor la Orfeu, la doctrine, mistere, mituri etc. atribuite acestuia.
2. poeme ~e = denumire dată textelor lirice şi filozofice greceşti atribuite poetului mitic Orfeu.
3. s. f. pl. (ant.) sărbători în cinstea lui Dionysos.