Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. textile, lat. textilis)
1. adj. (despre plante) din care se extrag fibre în țesătorie.
2. (despre fibre, materiale) care servește la țesut sau tricotat.
3. țesut, lucrat din fibre sau din fire.
5. s. f. pl. materiale din fibre textile (stofe, pânzeturi etc.); obiecte confecționate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. textiliste)
1. (cel) care se ocupă cu ţesătoria.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)
1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agave)
1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angora)
1. inv. specii de animale (pisici, iepuri, capre) cu păr lung şi mătăsos; părul acestor animale, folosit în industria textilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (animaliza)
1. acţiunea de a (se) animaliza; dezumanizare.
2. tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietăţi specifice fibrelor de natură animală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apprêt)
1. preparat la tratarea ţesăturilor şi fibrelor textile pentru a le da anumite calităţi; scrobeală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Appretur)
1. operaţiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secţie, instalaţie unde se fac asemenea operaţii.