Dictionar

textil, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. textile, lat. textilis)

1. adj. (despre plante) din care se extrag fibre în țesătorie.
2. (despre fibre, materiale) care servește la țesut sau tricotat.
3. țesut, lucrat din fibre sau din fire.
4. referitor la țesături.
5. s. f. pl. materiale din fibre textile (stofe, pânzeturi etc.); obiecte confecționate.
 

textilist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. textiliste)

1. (cel) care se ocupă cu țesătoria.
 

abaca

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr., sp. abaca, cf. tagalog. abaka)

1. bananier din Filipine, care are fructele necomestibile și pețiolurile frunzelor lungi din care se obțin fibre textile.
2. fibră textilă obținută din pețiolurile frunzelor acestui bananier; cânepă de Manilla.
 

agavă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. agave)

1. plantă ornamentală, originară din Mexic, din ale cărei frunze se extrag fibre textile.
 

angora

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. angora)

1. inv. specii de animale (pisici, iepuri, capre) cu păr lung și mătăsos; părul acestor animale, folosit în industria textilă.
 

animalizare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (animaliza)

1. acțiunea de a (se) animaliza; dezumanizare.
2. tratament chimic al fibrelor textile vegetale pentru a le da proprietăți specifice fibrelor de natură animală.
 

apret

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apprêt)

1. preparat la tratarea țesăturilor și fibrelor textile pentru a le da anumite calități; scrobeală.
 

apretură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Appretur)

1. operațiile de fierbere, înălbire, apretare etc. ale unui material textil.
2. secție, instalație unde se fac asemenea operații.