Dictionar

Tical

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Tical)

1. (numismatică) fostă unitate monetară a Thailandei; baht.


Cortical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT corticalis

2. FR cortical

3. EN cortical

4. DE kortikal; auf die Rinde bezogen

5. RU корковое вещество

6. HU kérgi, kéregre vonatkozó


Erect; vertical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT erectus; verticalis

2. FR vertical; dressé; droit; érigé

3. EN erect; upright; straight up

4. DE aufrecht; aufgerichtet; geradestehend; gerade; emporstehend

5. RU прямостоящий; вертикaльный; отвесный

6. HU egyenesen-merőlegesen felálló


Girovertical

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. gyrovertical)

1. giroscop cu axa de rotaţie verticală.


Subcortical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT subcorticalis

2. FR subcortical

3. EN subcortical

4. DE unterrindig

5. RU подкорковый

6. HU kéreg alatti


Ticăloșenie

Parte de vorbire: s.f. (rar)
Origine: (ticălos + -enie)

1. lipsă de scrupule; faptă josnică; ticăloșie.


Vertical

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT verticalis

2. FR vertical

3. EN vertical

4. DE vertikal; senkrecht; lotrecht; scheitelrecht; aufrecht; aufgerichtet

5. RU вертикaльный; отвесный

6. HU függőleges, egyenesen álló, felegyenesedő


Abject, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)

1. care comite fapte reprobabile; ticălos.

2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.

3. (antonime) respectabil, stimabil.


Abjecţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)

1. caracterul a ceea ce este josnic, demn de disprețuit.

2. stare de înjosire care atrage disprețul tuturor.

3. acțiune degradantă care inspiră dispreț.

4. faptă abjectă; josnicie, mârșăvie, ticăloșie.

5. (var. înv.) abjecțiune.

6. (antonime) demnitate, măreție, noblețe.


Abominaţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abomination, lat. abominatio)

1. groază, dezgust pe care cineva îl simte pentru o persoană sau un lucru; oroare.

2. acțiune, conduită sau aspect abominabil; mârşăvie, nelegiuire, ticăloşie.

3. (rar) cultul idolilor, păgânism.


Acceptabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acceptabilité)

1. faptul de a fi acceptat, de a putea fi acceptat.

2. mulțimea de condiții care fac ceva acceptabil.

3. (lingvistică) însuşirea unui enunţ de a fi acceptabil; exigența ca o propoziție nu fie nici agramaticală, nici asemantică.

4. (antonim) inacceptabilitate.


Acrostih

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care iniţialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.

2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.


Adjectival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.

2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.

3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.