OK
X
ticăloșenie
Parte de vorbire:
s.f. (rar)
Etimologie: (ticălos + -enie)
1.
lipsă
de
scrupule;
faptă
josnică;
ticăloșie.
abject, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abject, lat. abiectus)
1.
care
comite
fapte
reprobabile;
ticălos.
2.
care
inspiră
dezgust,
repulsie,
prin
josnicia,
degradarea
sa
morală;
demn
de
cel
mai
mare
dispreț;
abominabil.
3.
(antonime)
respectabil,
stimabil.
abjecție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abjection, cf. lat. abjectio)
1.
caracterul
a
ceea
ce
este
josnic,
demn
de
disprețuit.
2.
stare
de
înjosire
care
atrage
disprețul
tuturor.
3.
acțiune
degradantă
care
inspiră
dispreț.
4.
faptă
abjectă;
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.
5.
(var.
înv.)
abjecțiune.
6.
(antonime)
demnitate,
măreție,
noblețe.
abominațiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. abomination, lat. abominatio)
1.
groază,
dezgust
pe
care
cineva
îl
simte
pentru
o
persoană
sau
un
lucru;
oroare.
2.
acțiune,
conduită
sau
aspect
abominabil;
mârșăvie,
nelegiuire,
ticăloșie.
3.
(rar)
cultul
idolilor,
păgânism.
bandit
Parte de vorbire:
s.m.
Etimologie: (fr. bandit, it. bandito)
1.
persoană
care
face
parte
dintr-o
bandă
de
răufăcători;
gangster,
brigand,
tâlhar.
2.
(fam.)
persoană
criminală,
persoană
care
săvârșește
acțiuni
ilegale.
3.
(fig.)
persoană
lacomă
și
fără
scrupule;
nemernic;
ticălos;
netrebnic.
canalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. canaglia, fr. canaille)
1.
netrebnic,
mișel,
ticălos.
ignominie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. ignominie, lat. ignominia)
1.
josnicie,
mârșăvie,
ticăloșie.