Parte de vorbire: s.
Origine: (ngr. tifos, fr. typhus)
1. nume dat mai multor boli febrile infecţioase şi epidemice produse de bacterii din grupul salmonelelor, caracterizate prin adinamie, torpoare, somnolenţă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. paratyphus)
1. boală ale cărei simptome sunt asemănătoare cu cele ale tifosului exantematic, dar produsă de un bacil diferit; febră paratifoidă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. astringent, lat. astringens)
1. (substanţă, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. exanthématique)
1. tifos ~ = boală infecţioasă şi epidemică manifestată prin febră mare, convulsii şi erupţii pe piele.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paratyphique)
1. (suferind) de paratifos; (despre microbi, bacili) care provoacă paratifosul.
Parte de vorbire: adjectiv feminin
Origine: (fr. paratyphoïde)
1. (med.) febră ~ă = boală infecțioasă, foarte asemănătoare febrei tifoide, dar cu o incubație mai scurtă și care este cauzată de bacilii paratifici; paratifos.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. paratyphus)
1. boală ale cărei simptome sunt asemănătoare cu cele ale tifosului exantematic, dar produsă de un bacil diferit; febră paratifoidă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. typhique)
1. I. legat de tifos sau febra tifoidă; (înv.) tifos.
2. II. persoană bolnavă de tifos sau febră tifoidă.