arnăuțime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (arnăut + -ime)

1. mulțime de arnăuți, totalitatea arnăuților.

avocățime

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (avocat + -ime)

1. totalitate a avocaților; mulțime de avocați; breaslă a avocaților.
2. (var.) advocățime.

bărbățime

Parte de vorbire:  s.f. sg.  
Etimologie: (bărbat + -ime)

1. mulțime de bărbați; oamenii adulți, bărbații.

full-time

Parte de vorbire:  adj. invar., adv. (englezism)  
Etimologie: (engl. full-time)

1. califică un loc de muncă a cărui durată efectivă este egală cu durata legală (durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână); cu normă întreagă.
2. (antonim) part-time.

half-time

Parte de vorbire:  s.n. (numai) singular  
Etimologie: (engl. half-time)

1. (sport) intervalul de odihnă care împarte timpul de joc al diferitelor sporturi de echipă în două; oricare dintre aceste două jumătăți de timp de joc; repriză.
2. (var.) half-taim.

lățime

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT latitudo
2. FR largeur
3. EN breadth
4. DE Breite; Ausdehnung; Umfang
5. RU ширинa; толщинa
6. HU szélesség, szélességi fok

abandon

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abandon)

1. acțiunea de a rupe legătura care atașa o persoană de un lucru sau de o altă persoană.
2. acțiunea de a înceta de a se ocupa de ceva sau de cineva.
3. actul de renunțare la o calitate, un loc de muncă sau o funcție.
4. părăsire a unei nave aflate în pericol de scufundare.
5. părăsire a unui bun sau renunțare la un drept.
6. renunțare la o cauză, credință etc.
7. cedare (la o stare, un sentiment).
8. (drept) actul prin care un debitor abandonează toate bunurile sale creditorilor săi, pentru a se proteja de urmărirea lor.
9. (sport) retragere dintr-o competiție.
10. ~ familial = părăsire a copiilor, a familiei.

abandona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. abandonner)

1. (tr.) a rupe legătura cu ceva sau cu cineva.
2. a renunța la a urma o acțiune, o căutare etc.
3. a părăsi, a renunța definitiv la ceva.
4. a părăsi pe cineva (familia, copiii) lăsându-l fără sprijin.
5. a nu mai vrea ceva sau pe cineva.
6. a neglija, a lăsa în voia...
7. a înceta de a utiliza.
8. (refl.) (figurat) a se lăsa pradă unui sentiment, unei emoții, a se adânci în anumite preocupări.
9. a se încrede, a se preda.
10. a se neglija.
11. a-și pierde curajul.
12. (intr.) a se retrage dintr-o competiție.

abioseston

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.

abis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abysse, lat. abyssos)

1. prăpastie, genune.
2. parte profundă a unui fenomen, a unui proces; neant.
3. depresiune a fundului oceanelor, cu adâncimi mari.
4. (fig.) distanță uriașă sau separare de ordin cultural, intelectual, moral, sentimental.

abstractizare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (abstractiza)

1. operație a gândirii constând în a degaja din mulțimea însușirilor și legăturilor fenomenelor și obiectelor pe cele fundamentale, esențiale, generale; abstracție.
2. trecere de la concret la abstract.
3. (antonim) concretizare.

absurd, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. absurde, lat. absurdus)

1. adj. care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț.
2. s. n. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens.
3. prin ~ = admițând un raționament fals.
4. (fil.) termen care desemnează ruptura totală dintre om și mediul său sociocultural, sentimentul generat de trăirea acestei rupturi.