Timid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. timide, lat. timidus)

1. adj., s. m. f. (om) lipsit de îndrăzneală, de încredere în sine; sfios, ruşinos.

2. adj. (fig.) modest (2).

3. (adv.) cu timiditate.

---

Timiditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. timidité, lat. timiditas)

1. însuşirea de a fi timid; lipsă de îndrăzneală; sfială.

---

Aprehensiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréhensif)

1. care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune; timid; neîncrezător.

---

Bluf

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. bluff)

1. vorbă spusă (sau acţiune făcută) în scop de intimidare; cacialma.

---

Blufa

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bluffer)

1. a intimida, a înşela prin bluf.

---

Blufeur, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (fr. bluffeur)

1. (cel) care intimidează prin bluf.

---

Intimida

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. intimider)

1. tr. a impresiona puternic (pe cineva).

2. a face pe cineva să devină timid.

3. a insufla cuiva teamă, frică; a înfricoșa, a speria.

4. a folosi intimidarea.

5. refl. a deveni timid.

6. a simți teamă, frică etc.; a se speria.

7. tr., refl. a tulbura pe cineva, a-l umple de jenă, confuzie; a (se) încurca, a (se) zăpăci.

---

Racket

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. racket)

1. stoarcere de bani prin intimidare şi violenţă; extorsiune.

---