OK
X
timologie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (it. timologia)
1.
disciplină
care
studiază
înlănțuirea
coerentă
a
axiomelor;
axiomatică.
etimologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. étymologie, lat., gr. etymologia)
1.
stabilire
a
originii
unui
cuvânt
prin
explicarea
evoluției
lui
fonetice
și
semantice.
2.
~
multiplă
=
explicarea
originii
unui
cuvânt
prin
mai
multe
etimoane.
3.
~
populară
=
modificare
a
formei
unui
cuvânt
sub
influența
unui
alt
cuvânt
mai
cunoscut,
cu
care
are
asemănări
și
de
la
care
s-ar
putea
crede
că
derivă.
4.
etimon.
5.
ramură
a
lingvisticii
care
studiază
istoria
cuvintelor,
stabilind
originea
și
evoluția
formei
și
a
sensului
lor.
victimologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. victimologie, germ. Viktimologie)
1.
studiu
(psihiatric)
al
victimelor.
2.
curent
în
criminologie
care
își
propune
să
studieze
rolul
victimei
în
geneza
și
producerea
infracțiunii.
axiomatic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. axiomatique)
1.
adj.
întemeiat
pe
o
axiomă,
cu
caracter
de
axiomă.
2.
metodă
~ă
=
metodă
științifică
de
expunere
care,
pornind
de
la
axiome,
deduce
noi
propoziții
(teoreme).
3.
s.
f.
disciplină
care
studiază
înlănțuirea
coerentă
a
axiomelor,
în
scopul
asigurării
corectitudinii
fundamentelor
matematicii
și
a
utilizării
corecte
a
deducției
în
științe;
timologie.
etimolog, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (din etimologie)
1.
specialist
în
etimologie;
etimologist,
(înv.)
etimologic.
etimologic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. étymologique, lat. etymologicus, gr. etymologikos)
1.
referitor
la
etimologie;
bazat
pe
etimologie.
etimon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. étymon)
1.
cuvânt
de
bază
din
care
provine
un
cuvânt
al
unei
limbi;
etimologie
(2).
onomanție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. onomanzia)
1.
tehnică
de
a
ghici
potrivit
interpretării
etimologiei
și
valorii
simbolice
a
numelor.
origine
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. origo, -ginis, fr. origine)
1.
început,
proveniență;
izvor,
obârșie.
2.
apartenență
prin
naștere
la
o
anumită
familie,
la
un
grup
social,
o
națiune
etc.
3.
etimologie
(a
unui
cuvânt).
4.
(mat.)
punct
fix
de
la
care
se
măsoară
coordonatele
celorlalte
puncte.