contratimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contretemps)

1. (muz.) accentuare a timpului slab (neaccentuat) al unei măsuri, timpul tare fiind ocupat de o pauză.
2. inoportunitate, nepotrivire.
3. în ~ = inoportun.

spațiu-timp

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (cf. fr. espace-temps)

1. (fizică) continuum fizic care combină cele trei dimensiuni ale spațiului și timpul într-un singur model topologic.

supratimp

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (supra1- + timp)

1. prelungirea zilei de muncă peste limita care corespunde prețului obișnuit al muncii.

timp; durată; perioadă de timp

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tempus
2. FR temps; durée
3. EN time; duration
4. DE Zeit; Dauer; Zeitspanne; Zeitabschnitt
5. RU время; продолжительность
6. HU idő, időszak, időtartam; időperiódus

timpan 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tympan, it. timpano)

1. membrană elastică ce separă urechea internă de conductul auditiv extern.
2. perete de lemn sau de beton armat, parțial scufundat sub apă, care împiedică pătrunderea corpurilor în aducțiune, în camera de echilibru etc.
3. membrană care separă două camere într-un rezervor.
4. instrument muzical de percuție, acordabil, dintr-un cazan emisferic de aramă acoperit cu o membrană de piele pusă în vibrație prin lovirea cu două baghete din lemn.
5. spațiu triunghiular între cornișele unui fronton, decorat cu sculpturi; suprafața între orizontală și arcele unei bolți.
6. (tehn.) pinion dințat.

TIMPAN-, TIMPANO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (fr. tympan/o/-, cf. lat. tympanum, gr. tympanon)

1. „timpan, membrană”.

accelerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accélération, lat. acceleratio)

1. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp.
2. ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă.

acronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. achronique)

1. care se situează în afara timpului, în afara reperelor cronologice acceptate; atemporal.
2. (înv.) (astron.) care se află, la răsărit sau la apus, pe partea cerului opusă soarelui.

acronie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (acron/ic/ + -ie)

1. lipsă de concordanță între timpul real al evenimentelor și cronologia ideală a narării lor.

acrosindeză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrosyndèse)

1. împerechere incompletă a doi cromozomi, legați numai la un capăt, în timpul meiozei.

actualitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. actualité)

1. timpul prezent.
2. ceea ce este actual; (pl.) evenimente curente, la ordinea zilei.

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.