Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. allochronique)
1. care se produce în timpuri diferite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamorphisme)
1. evoluţie morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziţie mai complicată şi cu densitate moleculară mai mare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. auxiliare, lat. auxiliaris)
1. adj., s. n. (element) care ajută la ceva; pe plan secundar; accesoriu; ajutător.
2. verb ~ = verb care ajută la formarea timpurilor şi modurilor compuse: ~ de aspect = verb care ajută la exprimarea gradului de realizare a acţiunii.
3. (mat.) cu care se poate simplifica şi rezolva o problemă mai uşor.
4. s. m. ostaş roman aparţinând unui auxilium.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. be-bop)
1. (mux.) formă timpurie de jazz modern, caracterizat prin folosirea armoniilor cromatice și disonante; bop.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. blastosphere)
1. (biol.) formă timpurie în dezvoltarea unui embrion, constând dintr-un strat sferic de celule umplut cu lichid; a doua fază în dezvoltarea unui embrion; blastulă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.