Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. carotte, lat. carota, gr. karoton, morcov)
1. varietate de morcovi timpurii, cu rădăcini scurte.
2. probă cilindrică de material extrasă din teren pentru a determina structura şi caracteristicile straturilor.
3. probă luată din betonul de fundaţie al unei şosele pentru stabilirea proprietăţilor fizico-mecanice.
4. (fig.) înşelătorie, şarlatanie.
5. (fam.) stratagemă la biliard, prin care i se lasă adversarului o lovitură grea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. intercalaire)
1. intercalat.
2. cultură ~ă = cultura unei plante timpurii printre rândurile de plante târzii ale unei alte culturi.
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (lat. iuvenilia)
1. scrieri din perioada tinereţii unui autor, sau conţinând fapte şi amintiri din tinereţe; lucrări timpurii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. protérogenèse)
1. prefigurare în timpul filogeniei a formelor adulte sau de mai târziu.
2. prezenţa caracterelor speciale din linia filogenetică mai întâi în stadiile ontogenetice timpurii, iar apoi în cursul schimbărilor filogenetice de formă.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (Sântilie + -esc)
1. (expr.) pere ~ești = varietate de pere timpurii care se coc pe la jumătatea lunii iulie (în preajma sărbătorii Sfântului Ilie).