Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anamorphisme)
1. evoluţie morfologică progresivă la grupele de plante din timpurile geologice.
2. formare de minerale cu o compoziţie mai complicată şi cu densitate moleculară mai mare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mycopaléontologie)
1. studiu al ciupercilor din timpurile geologice.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. moderne, it. moderne, lat. modernus)
1. nou, relativ recent, din timpurile prezente; care corespunde stadiului actual al progresului.
2. limbă ~ă = limbă vie, care se vorbește în prezent.
3. (despre învățământ, clase, licee) care pune accentul pe studiul limbii și al disciplinelor umanistice.
4. în concordanță cu moda, la modă.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. olympique, lat. olympicus, gr. olympikos)
2. jocuri ~e = jocuri sportive organizate de vechii greci din patru în patru ani în Olimpia (Peloponez) în cinstea lui Zeus, reluate în timpurile noastre sub formă de competiții internaționale complexe; olimpiadă.
3. referitor la jocurile din cadrul unei olimpiade.
4. s. m. participant la o olimpiadă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (patriarhal + -ism)
1. tendinţă de întoarcere la tradiţiile şi datinile din trecut; obicei, tradiţie, mod de viaţă care aminteşte de timpurile patriarhale.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. réalisme)
1. curent în filozofia scolastică care susținea că noțiunile generale ar avea o existență reală, obiectivă, precedând existența lucrurilor individuale.
2. concepție care recunoaște că lumea este o realitate independentă de subiectul cunoscător.
3. ~ critic = denumire a mai multor curente din filozofia contemporană care recunosc realitatea lumii externe, dar interpun între subiect și obiect „datul” sau „esențele”, ajungând la concluzii agnostice sau idealist-obiective; ~ naiv = materialismul spontan al vieții cotidiene, convingerea izvorâtă din practica vieții, potrivit căreia lucrurile există independent de conștiința omenească și se reflectă în ea.
4. curent în artă și literatură care promovează înțelegerea adâncă și redarea realității obiective în trăsăturile ei tipice; orientare, tendință generală a artei din toate timpurile de a reflecta veridic realitatea.
5. noul ~ = curent artistic mărturisind predilecție pentru folosirea nemijlocită a obiectelor aflate în preajma artistului (afișe decupate, fragmente de fotografii sau texte, tuburi de culoare etc.), care se aplică prin lipire pe tabloul-obiect.
6. atitudine care ține seama de realitate, simț al realității.