tinde

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. tendre, lat. tendere)

1. a-și îndrepta activitatea spre atingerea unui obiectiv, a avea o anumită tendință, un anumit scop, a ținti către ceva; a aspira, a năzui.
2. a întinde un fir, o frânghie, o suprafață, o piele etc.
3. a trage de unul sau de ambele capete ale unui obiect, desfășurându-l în lungime sau încordându-l.
4. a desface obiecte strânse, îndoite, împăturite; a extinde.
5. a ocupa o suprafață mare; a se extinde, a se răspândi.
6. a ~ + prepoziție + substantiv cantitativ = a lua valori din ce în ce mai apropiate de o cantitate dată (ex. tinde la infinit).

destinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. détendre)

1. refl. a-și slăbi încordarea; a se relaxa.
2. (despre ființe) a se întinde, a se îndrepta.
3. (fig.) a se liniști, a se odihni; a se distra, a se recrea.

extinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. extendere)

1. a (se) întinde, a (se) mări; a (se) propaga, a (se) lărgi.

pretinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. prétendre)

1. tr. a cere, a ridica pretenții, a revendica.
2. a susține, a afirma (cu convingere).
3. a necesita.
4. refl. a-ți atribui o calitate, a-și da aere de...

subîntinde

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sous-tendre)

1. (geom.) a uni extremitățile unui arc.

adamit, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde că găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând că imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.

afresco (2)

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (it. affresco)

1. tehnică de pictură murală care constă în întinderea culorilor, prealabil măcinate și diluate în apă, pe un strat de tencuială proaspătă; pictură realizată cu această tehnică; frescă.

aisfild

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. icefield)

1. (geol.) zonă vastă de ghețari interconectați care se găsește adesea în climate mai reci și la altitudini mari; întindere mare de gheață; câmp de gheață.

ambitus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Ambitus, lat. ambitus)

1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2).
2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților).

americanist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. américaniste)

1. specialist în americanistică.
2. adept al americanismului.
3. susținător a ceea ce este american; cel care adoptă sau pretinde că adoptă idei și maniere (nord-)americane.

amplitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amplitude, lat. amplitudo)

1. distanța dintre pozițiile externe ale unui corp care oscilează.
2. lungimea pasului unui cal.
3. (mat.) distanță care separă punctele extreme ale unul arc de curbă.
4. ~ a unui astru = arcul de orizont între punctul cardinal est și vest și punctul de pe orizont unde astrul răsare (apune).
5. (fig.) întindere, amploare.
6. valoare absolută, maximă a elongației unei mărimi care variază periodic.
7. ~ climatică = diferența dintre valorile maximă și minimă înregistrate de un element meteorologic în evoluțiile sale periodice.