Dictionar

Tindalizare

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. tyndallisation)

1. sterilizare a alimentelor prin încălzire repetată la 60-70º.


Tindalometru

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Tyndallometer)

1. aparat optic pentru măsurarea prafului în aerul dintr-o mină.


Tindaloscop

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Tyndalloskop)

1. aparat optic pentru controlul rapid al prafului din aerul fronturilor de lucru subteran.


Bandieră

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (it. bandiera)

1. bucată de stofă atașată pe un suport purtând culorile, emblemele unui grup sau ale unei comunități: națiune, teritoriu, oraș, organizație, companie comercială sau regiment.

2. steag al unei țări înălțat pe navele sale și pe clădirile unde se află rezidenții ei în străinătate; (prin specializare) pavilion al unei corăbii.

3. steguleț întrebuințat pe vapoare pentru semnalizări.

4. (înv.) steag al unei armate, al unei unități militare; drapel, stindard.


Banieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bannière)

1. (în evul mediu) steag sub care se adunau vasele unui senior, pentru a merge la război.

2. unitate militară feudală.

3. stindard trapezoidal, pe corăbii.


Labarum

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. labarum)

1. (antic.) stindard imperial roman pe care Constantin cel Mare a pus crucea și monograma lui Isus Hristos.

2. (var.) (rar) labar.


Portdrapel

Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. porte-drapeau)

1. s. m. persoană care poartă drapelul unei unităţi militare, al unei asociaţii (sportive).

2. (fig.) cel care stă în fruntea unui curent, a unei mişcări.

3. s. n. toc de piele în care se poartă drapelul; portstindard.


Tangon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., sp. tangon)

1. (mar.) drug de lemn orizontal, sprijinit cu un capăt de bordajul navei și susținut de o balansină, la ancorarea bărcilor și pe care marinarii pot coborî în bărci.

2. bară rotundă, cu un cârlig la capăt, destinată întindă colțul velei din proră, când barca are vânt din pupă.


Ulcer 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ulcère, lat. ulcus)

1. leziune a pielii sau a unei mucoase care nu se cicatrizează şi care are tendinţa se întindă şi supureze; ulcus.

2. boală a arborilor, cauzată de distrugerea treptată a straturilor lemnoase.