Dictionar

Rezultate secundare (Tinere):

întreţinere

Parte de vorbire: s.
Origine: (întreţine)

1. acţiunea de a (se) întreţine.

2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.


Reţinere

Parte de vorbire: s.
Origine: (reţine)

1. acţiunea de a (se) reţine.

2. stăpânire de sine, prudenţă, rezervă.

3. oprire a unei părţi din drepturile cuvenite cuiva.

4. detenţiune.


Tinerel, tinerea, tinerică

Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (tânăr + -el)

1. s.m.f. diminutiv pentru tânăr(ă).

2. adj. (foarte) tânăr(ă).


Tineresc, -ească

Parte de vorbire: adj.
Origine: (tânăr + -esc)

1. caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; propriu tinerilor; de om tânăr; juvenil.

2. (anton.) bătrânesc.


Tinerețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tânăr + -ețe)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; iuventute.

2. perioada în care un animal sau o plantă nu și-a atins deplina dezvoltare.

3. stare a omului tânăr caracterizată prin vigoare și prospețime.

4. (cu sens colectiv) mulțimea tinerilor dintr-o comunitate; tineret.

5. (antonim) bătrânețe.


Abstenţionism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abstentionnisme)

1. abţinere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.

2. doctrină care susține această atitudine.


Abstenţiune

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinenţă.

2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.


Abstinenţă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abţinere de la anumite băuturi, alimente etc; abstenţiune.

2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.

3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.


Adolescentin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.


Aerobic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobique, amer. aerobic)

1. gimnastică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical cu ritm susţinut.