Dictionar

întreținere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (întreţine)

1. acțiunea de a (se) întreține.
2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune.
 

reținere

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (reţine)

1. acțiunea de a (se) reține.
2. stăpânire de sine, prudență, rezervă.
3. oprire a unei părți din drepturile cuvenite cuiva.
4. detențiune.
 

tinerel, tinerea, tinerică

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (tânăr + -el)

1. s.m.f. diminutiv pentru tânăr(ă).
2. adj. (foarte) tânăr(ă).
 

tineresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (tânăr + -esc)

1. caracteristic tinereții sau persoanelor tinere; propriu tinerilor; de om tânăr; juvenil.
2. (anton.) bătrânesc.
 

tinerețe

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (tânăr + -ețe)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; iuventute.
2. perioada în care un animal sau o plantă nu și-a atins deplina dezvoltare.
3. stare a omului tânăr caracterizată prin vigoare și prospețime.
4. (cu sens colectiv) mulțimea tinerilor dintr-o comunitate; tineret.
5. (antonim) bătrânețe.
 

abstenționism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. abstentionnisme)

1. abținere demonstrativă de la exercitarea dreptului de vot.
2. doctrină care susține această atitudine.
 

abstențiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstention, lat. abstentio)

1. atitudinea unei persoane care își refuză plăcerea unui lucru, obicei et cetera; abstinență.
2. acțiunea de abținere, neexercitarea unui drept, refuz de a participa, de a interveni.
 

abstinență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abstinence, lat. abstinentia)

1. abținere de la anumite băuturi, alimente etc; abstențiune.
2. (sintagmă) (economie politică) teoria ~ei = teorie prin care capitalul și acumularea lui rezultă din abținerea proprietarilor de la consumul personal exagerat.
3. ~ sexuală = abținere de la actul sexual.
 

adolescentin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

aerobic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérobique, engl. aerobic)

1. care crește consumul de oxigen al corpului (ex. dans ~).
2. gimnastică ~ă = gimnastică de întreținere executată pe fond muzical cu ritm susținut.