Dictionar

Tinerețe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (tânăr + -ețe)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; iuventute.

2. perioada în care un animal sau o plantă nu și-a atins deplina dezvoltare.

3. stare a omului tânăr caracterizată prin vigoare și prospețime.

4. (cu sens colectiv) mulțimea tinerilor dintr-o comunitate; tineret.

5. (antonim) bătrânețe.


Ambrozie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ambroisie, lat., gr. ambrosia)

1. (mit.) hrană a zeilor, despre care se credea are puterea de a păstra tinereţea veşnică.

2. plantă aromatică din familia compozeelor.


Blastofor

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. blastophore)

1. cordon ombilical al ovulului.

2. fir care leagă sămânţa de pericarp, nutrind-o în tinereţe.

3. formaţiune anatomică cu aspect de cordon.


Etate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. aetas)

1. fiecare dintre perioadele vieții umane (copilărie, tinerețe, maturitate, bătrânețe).

2. timpul scurs de la nașterea unei ființe până la un anumit moment din viața ei; vârstă.

3. perioade trecute din viața unei persoane, animal sau lucru, cu indicație exactă sau cu diverse aproximări; perioadă de viață.

4. perioadă a vieții umane care merge de la 60 de ani încolo.

5. (var.) (reg.) itate.


Freş

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fraîche)

1. care exprimă prospeţime, sănătate, tinereţe; vioi.


Iuventute

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. iuventus, -utis)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinereţe.

2. (antonim) bătrânețe.


Juneţe

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. jeunesse)

1. perioadă din viața omului între copilărie și maturitate; tinereţe.

2. (var.) juneță.

3. (antonim) bătrânețe.