Dictionar

tiocianat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thiocyanate)

1. sare a acidului tiocianic; tiocianură, rodanură, sulfocianură.
 

rodanură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rhodanure)

1. (chimie) combinația unei sulfuri cu o cianură; sulfocianură.
2. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.
 

sulfocianat

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. sulfocyanate)

1. (chimie) sare sau ester al acidului sulfocianic; sulfocianură, tiocianat.
 

sulfocianură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. sulfocyanure)

1. (chimie) combinația unei sulfuri cu o cianură; cianură de sulf; tiocianat.
 

tiocianură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. thiocyanure)

1. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.