Dictionar

tiocianic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. thiocyanique)

1. acid ~ = acid instabil, gazos, care poate fi condensat cu aer lichid, formând cristale; acid rodanhidric, acid sulfocianic.
 

rodanhidric

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. rhodanhydrique)

1. acid ~ = acid tiocianic.
 

rodanură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. rhodanure)

1. (chimie) combinația unei sulfuri cu o cianură; sulfocianură.
2. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.
 
 

tiocianat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. thiocyanate)

1. sare a acidului tiocianic; tiocianură, rodanură, sulfocianură.
 

tiocianură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. thiocyanure)

1. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.