Tiocianic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thiocyanique)

1. acid ~ = acid instabil, gazos, care poate fi condensat cu aer lichid, formând cristale; acid rodanhidric, acid sulfocianic.

---

Rodanhidric

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. rhodanhydrique)

1. acid ~ = acid tiocianic.

---

Rodanură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. rhodanure)

1. (chimie) combinația unei sulfuri cu o cianură; sulfocianură.

2. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.

---

Sulfocianic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sulfocyanique)

1. (chimie) referitor la un acid cu formula HSCN.

2. (chimie) acid ~ = acid instabil, gazos, care poate fi condensat cu aer lichid, formând cristale; acid tiocianic.

---

Tiocianat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. thiocyanate)

1. sare a acidului tiocianic; tiocianură, rodanură, sulfocianură.

---

Tiocianură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. thiocyanure)

1. (chimie) sare sau ester al acidului tiocianic; tiocianat.

---