Dictionar

Rezultate principale (Tip;):

Tip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. type, lat. typus)

1. s. n. model, formă căreia îi corespunde o anumită grupă de obiecte sau de fenomene; model original după care se efectuează obiecte de același fel; prototip.

2. individ, exemplar care întrunește anumite trăsături caracteristice pentru un grup, o rasă etc.

3. totalitatea caracterelor distinctive esențiale ale unui grup, ale unei rase, familii etc.

4. caracter distinctiv, particularitate.

5. exemplar ale cărui caractere constituie trăsăturile esențiale ale unei specii, familii etc. de plante sau de animale.

6. s. m. f. personaj care întrunește trăsăturile comune, caracteristice tuturor indivizilor din categoria pe care o reprezintă.

7. (fam.) persoană de mare originalitate; individ, ins.


Rezultate secundare (Tip;):

Agriotip

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT agriotypus

2. FR agriotype

3. EN agriotype

4. DE Agriotypus

5. RU arриотип

6. HU agriotípus


Agriotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.

2. tipul cel mai frecvent dintr-o populaţie.


Agrotip

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT agrotypus

2. FR agrotype

3. EN agrotype

4. DE Sortentypus

5. RU arротип

6. HU fajtatípus


Agrotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agrotype)

1. tipul soiului la plantele de cultură.


Alotip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allotype)

1. (biol.) individ cu sex opus holotipului.


Alotip

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT allotypus

2. FR allotype

3. EN allotype

4. DE Allotypus

5. RU aллотип

6. HU allotípus


Aberant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aberrant, lat. aberrans)

1. care se abate de la o normă.

2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.

3. contrar logicii, bunului-simţ; (p. ext.) absurd.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Abilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. habilité, lat. habilitas)

1. calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie.

2. (jur.) aptitudine legată de a face ceva.

3. (la pl., peiorativ) tertipuri, șmecherii, şiretlicuri.


Accidenţe

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)

1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Actinografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinographie)

1. fotografie plasând obiectul între placa sensibilă şi sursa luminoasă.

2. procedeu de preparare a unui clişeu tipografic cu raze roentgen.

3. imaginea obţinută.