Dictionar

contratipar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. controstampa)

1. (poligr.) tipar pe verso.
 

microtipar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (micro1- + tipar)

1. tipar cu litere foarte mici, microscopice.
 

supratipar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. surimpression)

1. inscripție aplicată pe deasupra tiparului obișnuit al unei mărci poștale, cu scopul de a-i modifica valoarea, destinația sau alte elemente; supraimprimare; surșarj.
 

tipăreală

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (tipări + -eală)

1. (concret.) lucrare tipărită, imprimat, publicație; tipăritură.
 

tipărire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (vb. tipări)

1. acțiunea de a tipări și rezultatul ei; imprimare; (prin ext.) editare, publicare; tipărit.
 

aberant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aberrant, lat. aberrans)

1. care constituie o aberație; care se abate de la normă, de la tiparul normal; care diferă de normal.
2. (bot.) care diferă sau se abate de la tip.
3. care contravine logicii sau adevărului; (prin ext.) absurd.
 

acvatintă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. acquatinta, fr. aquatinte)

1. procedeu de gravare cu acid azotic, care imită desenul cu tuș.
2. gravura obținută.
3. procedeu de tipar de artă pentru imagini în semitonuri, prin gravarea manuală în cupru și coroziunea chimică.
 

acvatipie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aquatypie)

1. procedeu de tipărire a operelor de artă care imită pictura în acuarelă.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

afiș

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. affiche)

1. înștiințare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afișul care anunță un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcție mobilizatoare, de informare, de reclamă.
 

algrafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. algraphie)

1. tipar înalt cu ajutorul unei forme pe o placă de aluminiu.