Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. aldino)
1. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras.
2. s. n. text imprimat cu asemenea caractere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (auto1- + litografie)
1. procedeu de reproducere tipografică, pe o placă de metal sau de hârtie, a lucrărilor executate direct pe piatra litografică.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. clichage)
1. acțiunea de a clișa, de a face clișee pentru o compoziție tipografică, și rezultatul ei; clişare, stereotipie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cursif, lat. cursivus)
1. adj. (despre vorbire, scriere) curgător, fluent, uşor.
2. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) înclinat spre dreapta, imitând scrisul de mână; italic.
3. s. n. material publicistic de proporţii reduse, scris fluent şi cules cu astfel de caractere.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (germ. Quadrat, fr. quadrat)
1. unitate de măsură în tehnologia tipografică tradiţională cu 48 de puncte (18,04 mm).
2. bucăţică de metal cu care se umplu golurile dintre cuvinte sau rânduri având această lungime.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. deleatur, să se şteargă)
1. semn de corectură tipografică prin care se arată că trebuie să se suprime o literă, un cuvânt etc.