Dictionar

Rezultate secundare (Tipul):

Stipul

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stipule, lat. stipula)

1. stipelă.


Tipula

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tipule, lat. tippula, păianjen-de-apă)

1. ţânţar foarte mare, cu o largă răspândire pe glob, în locuri umede sau umbroase şi a cărei larvă produce pagube în grădini.


Tipulide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tipulidés)

1. familie de insecte: tipula.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (p. ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

4. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

5. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.


Acomodare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (acomoda)

1. acţiunea de a se acomoda; acomodaţie.

2. ~ vizuală = modificare spontană a curburii cristalinului.

3. (biol.) adaptare individuală care nu afectează decât fenotipul.

4. (lingv.) asimilaţie parţială între două sunete în contact direct.


Aftoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphtose)

1. boală infecţioasă generală, datorată unui ultravirus, prin leziuni veziculo-ulceroase de tipul aftelor, cu debut brusc.


Agriotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agriotype, lat. agriotypus)

1. (biol.) tipul sălbatic sau ancestral al unei plante.

2. tipul cel mai frecvent dintr-o populaţie.


Agrotip

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. agrotype)

1. tipul soiului la plantele de cultură.


Alotip

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allotype)

1. (biol.) individ cu sex opus holotipului.