Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tipule, lat. tippula, păianjen-de-apă)
1. ţânţar foarte mare, cu o largă răspândire pe glob, în locuri umede sau umbroase şi a cărei larvă produce pagube în grădini.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stipuler, lat. stipulari)
1. a face o stipulaţie.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. contractuel)
1. referitor la un contract; stipulat printr-un contract.
Parte de vorbire: s.
Origine: (contra1- + stalie)
1. valoarea penalizării aplicate de armator navlositorului pentru depăşirea timpului de încărcare-descărcare stipulat în contract.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. stipule, lat. stipula)
1. (bot.) apendice mic foliaceu situat la baza pețiolului unei frunze; stipelă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. stipuler, lat. stipulari)
1. a face o stipulaţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. tipulidés)
1. familie de insecte: tipula.