agregat 2
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (după fr. agrégé)
1. (în unele ţări) profesor ~ = profesor universitar care și-a obținut titlul prin concurs, dar a rămas totuși dependent de catedra altui profesor.
antetitlu
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-titre)
1. text înaintea titlului unei cărţi, denumirea instituţiei sub egida căreia apare, numărul seriei, numele colecţiei etc.
antipapă
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. antipape)
1. pretendent nerecunoscut de Biserica Romano-Catolică la titlul de papă; papă fals, ales pe cale ilegală.
aspirantură
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. aspirantura)
1. (în trecut) formă de studiu organizată pe lângă instituţiile de învăţământ superior şi institutele de cercetare ştiinţifică pentru pregătirea în vederea obţinerii titlului de „candidat în ştiinţe”.
bacalaureat, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. baccalauréat, lat. baccalaureatus)
1. s. n. examen de absolvire a liceului, care urmăreşte să verifice dacă absolventul a atins nivelul adecvat de cultură generală şi de maturitate intelectuală; titlul obţinut; bac3 (2).
2. s. m. f. posesor al unui asemenea titlu.
brevet
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brevet)
1. document cuprinzând titlul, distincţia, calitatea acordate de o autoritate (de stat) şi care presupune anumite drepturi.
2. ~ de invenţie = document eliberat inventatorului de către organul de stat competent, prin care i se recunoaşte dreptul de a exploata în exclusivitate invenţia, un anumit timp; patentă.