Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toast)
1. scurt discurs ocazional, improvizat, rostit la o masă în cinstea unei persoane sau a unui eveniment; închinare în sănătatea cuiva.
2. felie de pâine prăjită cu unt.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. toaster)
1. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ţine un toast.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. toasteur)
1. reşou special de prăjit pâinea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Prosit, lat. prosit)
1. (urare când se închină un pahar de vin la un toast etc.) să vă fie cu noroc!
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. toaster)
1. a închina un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; a ţine un toast.
Parte de vorbire: s., interj.
Origine: (lat. vivat)
1. interj. (ca urare la ciocnirea paharelor cu băutură) trăiască! la mulţi ani!
2. s. n. ovaţie, aclamaţie; toast.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
1. LAT autoaesthesia
2. FR autésthésie
3. EN autoesthesia
4. DE Autoästhesie
5. RU aвтоэстезия
6. HU autoesztézia, növények érzékenysége a belső ingerekre
Parte de vorbire: s.n. (franțuzism înv.)
Origine: (fr. brinde)
1. acțiunea de a bea pentru sănătatea unei persoane, de a ridica un toast în onoarea acesteia.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. brindisi, după it. brindare „a închina în cinstea cuiva”)
1. cântec de pahar în care se ridică un toast pentru fiecare persoană.
2. cântec de pahar în opera franceză sau italiană din sec. 19.