Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. érosion, lat. erosio)
1. roadere a solului, a rocilor sub acțiunea diferiților agenți externi.
2. (p. ext.) roadere, tocire, uzură.
3. uzură a conductelor sau a aparatelor metalice datorită frecării fluidelor de pereții acestora.
4. ulcerație ușoară, superficială a pielii sau a mucoaselor.
5. (fig.) degradare progresivă, uzură lentă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (mancurt + -iza, cf. rus. манкуртизация)
1. procesul de pierdere a legăturilor, valorilor, reperelor naționale și morale istorice, culturale etc.; rezultatul unui astfel de proces.
2. amnezie, uitare provocată intenționat; supunere orbească, depersonalizare, îndobitocire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (pritoci + -eală)
1. acțiunea de a pritoci și rezultatul ei; pritocire, pritocit, (pop.) pritoc.
2. turnare a vinului dintr-un butoi în altul, după fermentație, pentru a se limpezi prin separarea de drojdia care s-a așezat la fund; (prin ext.) turnare a unui lichid dintr-un vas în altul.
3. a scoate zeama dintr-un vas cu murături sau cu varză acră și a o turna la loc, de mai multe ori la rând, pentru a dizolva sarea rămasă la fund și a determina o acrire uniformă.
4. (rar; prin ext.) mutare a unor materii, obiecte etc. dintr-un loc în altul sau dintr-o parte în alta.
5. (rar) învolburare a unui lichid.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (buzunări + -eală)
1. acțiunea de a buzunări; buzunărire.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (abrutiza)
1. acțiunea de a (se) abrutiza; pierderea însușirilor morale, specific umane; transformare în brută; animalizare, dezumanizare, îndobitocire.