tolerant

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT tolerabilis
2. FR tolérant
3. EN tolerant
4. DE verträglich; erträglich
5. RU толерaнтный; устойчивый
6. HU toleráns, összeférhető, türelmes, szervezet ellenállóképesége

tolerant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tolérant)

1. care tolerează; îngăduitor, indulgent.

toleranță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)

1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență.
2. casă de ~ = bordel, lupanar.
3. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe.
4. (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu.
5. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc.
6. (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni.

tolerantism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tolérantisme)

1. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă.

coexistență

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. coexistence)

1. faptul de a coexista; existență simultană a mai multor lucruri, ființe, fenomene.
2. ~ pașnică = principiul toleranței reciproce între națiunile socialiste și capitaliste.
3. (var.) (înv.) coexistință.

convivialitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. convivialité, engl. conviviality)

1. calitatea a ceea ce este convivial; atmosfera meselor luate împreună.
2. gust, opțiune pentru mese care reunesc mai mulți convivi; (prin ext.) ansamblu de relații de toleranță între persoane sau grupuri aparținând aceleiași societăți.

democratură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. démocrature)

1. denumire ironică a unei politici care combină avantajele democrației cu dezavantajele dictaturii a unui sistem totalitar, intolerant.

disergie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dyssergie)

1. tulburare funcțională.
2. stare patologică a sugarului prin scăderea toleranței digestive și diminuarea rezistenței față de infecții.

doctrinar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. doctrinaire)

1. I. referitor la o doctrină, care generează o doctrină.
2. care este subordonat doctrinelor, principiilor stricte.
3. care susține sistematic o doctrină.
4. II. cel care întemeiază sau susține o doctrină.
5. adept al unor păreri preconcepute, al unor sisteme dogmatice.
6. adept al doctrinarismului.
7. (var.) (înv.) doctrinariu.
8. (antonim) tolerant.

exclusivist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. exclusiviste)

1. I. care respinge tot ceea ce nu este conform cu ideile, gusturile sau interesele sale.
2. care are un caracter exclusiv; intolerant.
3. care are legătură cu exclusivismul; care aderă la principiile exclusivismului.
4. II. persoană care dă dovadă de exclusivism, sectarism; persoană exclusivă, sectară.
5. (var.) (înv.) esclusivist, (înv.) excluzivist.