Dictionar

Rezultate secundare (Ton):

-ton

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. tono-.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biol.) totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Acroton

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acrotonus

2. FR acrotone

3. EN acrotonus

4. DE akroton

5. RU aкротонический

6. HU akrotonikus, csúcsig egybenőtt, fejlettebb terminális részű


Acroton

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acrotonus)

1. concrescut prin vârf.

2. (despre foliole) cu porțiunea terminală mai dezvoltată.

3. (despre orhidee) care are anterele concrescute, prin vârf, cu rostelul.


Aditon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.


Aeroplancton

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT aëroplancton

2. FR aéroplancton

3. EN aëroplancton

4. DE Luftplankton

5. RU aэрплaнктон

6. HU aeroplankton


Abdominoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie; peritoneoscop.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biol.) totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Aborigen, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. aborigène, lat. aborigines)

1. adj., s.m.f. băştinaş, autohton, indigen.

2. adj. (biol.) endemic.


Accelerator, -oare

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. accélérateur)

1. adj. care accelerează.

2. s. n. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv.

3. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă.

4. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari.

5. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului.


Accent

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accent, lat. accentus)

1. intonaţie specială a unei silabe dintr-un cuvânt prin mărirea intensităţii vocii.

2. semn grafic care indică această intonaţie.

3. (muz.) emisiune mai intensă a unui sunet, a unui acord.

4. mod specific de a vorbi o limbă, un dialect.

5. inflexiune afectivă a vocii.

6. (fig.) importanţă.

7. a pune ~ul (pe) = a sublinia, a scoate în relief.


Acetofenonă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétophénone)

1. cetonă mixtă, lichid incolor cu miros aromatic, solubil în alcool şi eter, folosit în industria parfumurilor.