Dictionar

Rezultate secundare (Ton):

-HTON

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. khthon „pământ”)

1. „pământ, ținut, țară”.


-TON

Parte de vorbire: sufix
Origine: (gr. tonos „vigoare, tensiune”)

1. „tensiune, inflexiune, accent”.


Abioseston

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abioseston)

1. (biologie) mulțimea particulelor detritice suspendate în apă (sărată sau dulce); totalitatea componentelor moarte dintr-un seston; seston abiotic; tripton.


Acroton

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT acrotonus

2. FR acrotone

3. EN acrotonus

4. DE akroton

5. RU aкротонический

6. HU akrotonikus, csúcsig egybenőtt, fejlettebb terminális részű


Acroton

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. acrotonus)

1. concrescut prin vârf.

2. (despre foliole) cu porțiunea terminală mai dezvoltată.

3. (despre orhidee) care are anterele concrescute, prin vârf, cu rostelul.


Aditon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. adyton)

1. (ant.) încăpere secretă a unui templu grecesc.


Abacterian, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactèrien, cf. grec. a „fără” + bakterion „bastonaș” )

1. care nu conține, care este lipsit de bacterii.

2. (antonim) bacterian.


Abacteriemic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.

2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.

3. (antonim) bacteriemic.


Abdominoscop

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abdominoscope)

1. instrument în abdominoscopie pentru examinarea cavității și a organelor abdominale; peritoneoscop.

2. (var.) abdomenoscop.


Abdominoscopie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abdominoscopie)

1. (med.) examinare internă a abdomenului prin laparotomie sau pe cale endoscopică; peritoneoscopie.


Abducţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. abduction, lat. abductio)

1. mişcare de îndepărtare a unui membru de planul de simetrie a corpului; (înv.) abducțiune.

2. (antonime) aducție, (înv.) aducțiune.


Aberaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: ( fr. aberration, lat. aberratio)

1. abatere de la normal sau corect; (prin ext.) idee, noţiune, comportament; aberanţă; absurditate.

2. (biol.) abatere de la tipul normal al speciei.

3. (bot.) abatere importantă faţă de tip; formă rezultată pe cale de mutaţie.

4. (fiz.) formare a unei imagini produse într-un sistem optic.

5. ~ cromozomială = modificare a numărului de cromozomi caracteristici speciei.

6. ~ cromatică = defect al imaginilor produse de lentile, constând în formarea de irizaţii pe marginea imaginilor.

7. unghi format de direcţia adevărată şi de cea aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

8. (var.) (înv.) aberațiune.

9. (antonim) normalitate.