tonalitate-Dicti0nar.ro electronic

tonalitate

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. tonalité)

1. (muz.) complex de relații de natură armonică stabilit între sunetele modurilor major și minor cu sunetul principal (tonica.).
2. gamă care stă la baza unei compoziții muzicale.
3. intonație, modulație a vorbirii.
4. nuanță a culorilor; ambianță cromatică a unei picturi.
5. trăsătură dominantă, notă specifică a unei scrieri, a gândirii, a unei stări sufletești etc.

atonalitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. atonalité)

1. lipsă de armonie, de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă armonia.

bitonalitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. bitonalité)

1. (muz.) mișcare simultană a vocilor în două tonalități diferite; bitonalism.

politonalitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. polytonalité, germ. Polytonalität)

1. (muz.) suprapunere a două sau a mai multor tonalități; politonalism.

armatură

Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (it. armatura)

1. (muz.) totalitatea diezilor sau bemolilor puși la cheie spre a indica o tonalitate; armură.

armură

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. armure)

1. îmbrăcăminte de protecție din plăci de metal și zale, la războinicii medievali.
2. mod de împletire a fibrelor de urzeală cu cele de bătătură ale unei țesături.
3. (muz.) totalitatea sunetelor de alterație la cheie, spre a indica tonalitatea; armatură.

atonalism

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. atonalisme)

1. (muz.) tehnică de compoziție care recomandă atonalitatea.

atonalitate

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (fr. atonalité)

1. lipsă de armonie, de tonalitate; metodă de compoziție muzicală care neagă armonia.

bitematism

Parte de vorbire: s.
Etimologie: (it. bitematismo, fr. bithématisme)

1. principiu de compoziție care presupune existența a două teme diferite ca profil și tonalitate în cadrul unei forme muzicale mai ample.

bitonalism

Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (bitonal + -ism)

1. utilizare simultană a două tonalități într-o compoziție muzicală; bitonalitate.