Dictionar

Auxotonic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT auxotonicus

2. FR auxotonique

3. EN auxotonic

4. DE auxotonisch

5. RU aуксотонический

6. HU auxotónikus


Hipertonic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT hypertonicus; hyperosmoticus

2. FR hypertonique

3. EN hypertonic

4. DE hypertonisch

5. RU rипертонический

6. HU hipertónikus, hiperozmotikus


Paratonic

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT paratonicus

2. FR paratonique

3. EN paratonic

4. DE paratonisch

5. RU пaрaто

6. HU paratonikus, külső tényezők által kondicionált mozgás, folyamat stb.


Somatotonic

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. somatotonique)

1. (persoană) al cărei temperament este caracterizat de somatotonie.

2. referitor la somatotonie, la dinamism, la energia ființei umane.


Tonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n., III. s.f.
Origine: (fr. tonique, it. tonico)

1. I. legat de tonusul muscular; care putere, energie, care stimulează corpul sau mintea.

2. care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.

3. (muzică) califică prima notă a unui ton.

4. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul.

5. accent ~ = ton mai marcat, mai accentuat pe o silabă; accentul muzical al vocalelor și al silabelor; (prin ext.) accent expirator sau de intensitate.

6. II. substanță care tonifică organismul; substanță cu rol de creștere a vitalității și energiei organismului.

7. (fig.) fortifiant intelectual.

8. III. (muzică) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă.

9. (antonime) aton, atonic, debilitant.


Tonicardiac, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. tonicardiaque)

1. (medicament) care mărește tonicitatea mușchiului cardiac; cardiotonic.


Accentuativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuaţie; (despre ritm) tonic.

2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.


Acetonemie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétonémie)

1. prezenţa acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.


Acetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezenţa în exces de corpi cetonici în organism.


Analeptic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.


Anfiladă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeaşi dreaptă a unor elemente arhitectonice de acelaşi fel.

2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ţinte înşirate perpendicular sau oblic faţă de frontul de tragere.


Anizometrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisométrie)

1. inegalitate a dimensiunilor.

2. (med.) variația lungimii mușchilor în timpul contracției; contracție izotonică.