auxotonic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT auxotonicus
2. FR auxotonique
3. EN auxotonic
4. DE auxotonisch
5. RU aуксотонический
6. HU auxotónikus

hipertonic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT hypertonicus; hyperosmoticus
2. FR hypertonique
3. EN hypertonic
4. DE hypertonisch
5. RU rипертонический
6. HU hipertónikus, hiperozmotikus

paratonic

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT paratonicus
2. FR paratonique
3. EN paratonic
4. DE paratonisch
5. RU пaрaто
6. HU paratonikus, külső tényezők által kondicionált mozgás, folyamat stb.

somatotonic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. somatotonique)

1. (persoană) al cărei temperament este caracterizat de somatotonie.
2. referitor la somatotonie, la dinamism, la energia ființei umane.

tonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. tonique, it. tonico)

1. I. legat de tonusul muscular; care dă putere, energie, care stimulează corpul sau mintea.
2. care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
3. (muzică) califică prima notă a unui ton.
4. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul.
5. accent ~ = ton mai marcat, mai accentuat pe o silabă; accentul muzical al vocalelor și al silabelor; (prin ext.) accent expirator sau de intensitate.
6. II. substanță care tonifică organismul; substanță cu rol de creștere a vitalității și energiei organismului.
7. (fig.) fortifiant intelectual.
8. III. (muzică) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă.
9. (antonime) aton, atonic, debilitant.

tonicardiac, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. tonicardiaque)

1. (medicament) care mărește tonicitatea mușchiului cardiac; cardiotonic.

accentuativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. accentuativo)

1. referitor la accente, la accentuație; (despre ritm) tonic.
2. care se referă la accentul, sau se bazează pe accentul cuvintelor.

acetonemie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétonémie)

1. prezența acetonei sau a altor corpi cetonici în sânge.

acetoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acétose)

1. boală la rumegătoare determinată de prezența în exces de corpi cetonici în organism.

analeptic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. analeptique, gr. analeptikos)

1. (medicament) întăritor, fortificant, tonic.

anfiladă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enfilade)

1. dispunere pe aceeași dreaptă a unor elemente arhitectonice de același fel.
2. (mil.) tragere de ~ = tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere.

anizometrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. anisométrie)

1. inegalitate a dimensiunilor.
2. (med.) variația lungimii mușchilor în timpul contracției; contracție izotonică.