Dictionar

Rezultate secundare (Tonică.):

Arhitectonică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. architectonique)

1. (rar) sinonim pentru arhitectură.

2. arta construcției sistematice, construcție astfel structurată.

3. (prin ext.) structură, organizare, construcție sistematică.

4. (fig.) construire, mod de îmbinare, de realizare.


Citoarhitectonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cyto-architectonique)

1. structura celulară a unui ţesut sau organ.


Glaciotectonică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. glaciotectonique)

1. (geol.) disciplină geologică care studiază fenomenele legate de deformațiile terenurilor sub acțiunea ghețarilor; glaciodislocaţie.


Microtectonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (micro1- + tectonică)

1. ramură a geologiei care studiază microstructurile tectonice.


Subtonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + tonică)

1. (muz.) sunetul corespunzător dreptei a şaptea a modurilor majore melodice şi minore naturale, la intervalul de un ton, faţă de tonică.


Supratonică

Parte de vorbire: s.
Origine: (supra1- + tonică)

1. (muz.) contradominantă.


Anizometrie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anisométrie)

1. inegalitate a dimensiunilor.

2. (med.) variația lungimii mușchilor în timpul contracției; contracție izotonică.


Baldachin

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baldaquin)

1. acoperământ decorativ din perdele deasupra unui pat, a unui amvon.

2. lucrare arhitectonică cu acest aspect.

3. acoperământ purtat deasupra capului unui înalt prelat în timpul unei solemnităţi, procesiuni etc.


Cardiotonic, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. cardiotonique)

1. (medicament) care stimulează activitatea inimii; tonicardiac.

2. (produs) care stimulează tonicitatea mușchiului cardiac.

3. I. care regularizează și fortifică activitatea cordului.

4. II. medicament destinat susțină inima în caz de slăbiciune sau insuficiență cardiacă.


Cetoză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cétose)

1. monozaharid care conţine o grupare cetonică în moleculă.

2. stare patologică datorată unui exces de cetonă în organism.


Cvartă/cuartă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quarte, it. quarta, lat. quartus)

1. (muz.) interval de patru trepte într-o gamă diatonică.


Cvintă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. quinta, fr. quinte)

1. (muz.) interval de cinci trepte într-o gamă diatonică.

2. acces prelungit de tuse violentă.