contopi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. confondre)

1. tre., refl. a (se) amesteca cu ceva, formând un tot.

topic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. topique; germ. topisch, II. Topik)

1. I. referitor la topică; referitor la un loc sau areal; local.
2. (despre nume) care denumește locuri, localități.
3. care se aplică local, extern, pe porțiunile inflamate.
4. se referă la un medicament care acționează asupra unui punct determinat al corpului.
5. (antic.) (despre o zeitate) care domnește peste un loc și îl protejează.
6. (înv.) care este raportat direct la subiect, la problemă; care este semnificativ.
7. II. medicament care modifică local pielea sau mucoasele pe care se aplică.
8. (lingvistică) subiect al discursului definit ca „cel despre care se spune ceva”.
9. III. (în retorica antică) studiul procedeelor și al mijloacelor de argumentare generale, comune pentru expunerea unei teme.
10. ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază; parte a sintaxei sau a stilisticii care studiază această ordine.

topicaliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. topicaliser)

1. (lingv.) a transforma în topic unul dintre constituenții frazei.

topicios, -oasă

Parte de vorbire:  adj. (înv. și reg.)  
Etimologie: (topi + -[i]cios)

1. care are proprietatea de a (se) topi sau dizolva.

topinambur

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. topinambour)

1. plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, pentru hrana porcilor; nap.

topist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (top1 + -ist)

1. cel care alcătuiește un top1.

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.

afina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. affiner)

1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impuritățile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
2. (text.) a subția firele.

alia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. allier)

1. refl. a se uni printr-un tratat de alianță.
2. a se alătura unei idei.
3. a se înrudi prin căsătorie.
4. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj.

aliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alliage)

1. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi.

amfimixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphimixie)

1. reproducere sexuată prin contopirea gameților materni și paterni.

anastrofă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastrophe)

1. procedeu stilistic constând în inversarea topicii normale a cuvintelor într-o propoziție.
2. perioadă cu modificări rapide în forma organismelor.