Dictionar

ablațiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. ablation, lat. ablatio)

1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui ghețar sau a zăpezii prin topire și evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanță din cauza încălzirii sale până la incandescență.
 

aliaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alliage)

1. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi.
 

amfimixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amphimixie)

1. reproducere sexuată prin contopirea gameților materni și paterni.
 

autoclazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. autoclasis)

1. topire a unui țesut organic prin fermenți proprii.
 

axungie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. axungia)

1. produs obținut prin topirea grăsimii de porc, emolient și bază de unguente.
 

carioplasmogamie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caryoplasmogamie)

1. contopire a doi gameți, rezultând o celulă nouă.