Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)
1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérophotogrammétrie)
1. ramură a fotogrammetriei care studiază măsurarea suprafeţelor terestre în vederea întocmirii hărţilor topografice prin fotograme aeriene.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat., it. agrimensura)
1. tehnica măsurătorilor topografice şi cadastrale simple ale terenurilor agricole.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embase)
1. parte inferioară a unui aparat topografic, cu suportul, şuruburile de calare etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arpentage)
1. întocmire a planurilor topografice cu ajutorul instrumentelor de măsurat lungimi.
2. tehnica măsurării şi evaluării suprafeţelor de teren.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. arpenteur)
2. agent a cărui sarcină este să măsoare și să verifice terenul, să întocmească planuri topografice folosind anumite instrumente de măsură.